„Totul a început atunci când aveam șase ani. Ai mei au făcut un pariu între ei, mama a zis că nu am cum să o bat la șah. Tata, încăpățânat din fire și orgolios, a început să mă învețe. După două săptămâni, jucam cu mama și o băteam”, își amintește Alexandra Botez, românca de 18 ani care a fost numită „regina tablei” de presa de peste Ocean. Câteva zile mai târziu, tatăl, acum mândru și fericit, o ducea la un club de șah pe fiica de șase ani și le spunea apropiaților că Alexandra va deveni una dintre cele mai bune șahiste. Nu s-a înșelat nici a doua oară: „Acum doi ani, tata mi-a întins un ziar și mi-a spus să-l citesc. Era unul din Oregon, îmi lăudau performanțele și mă considerau a fi revelația Canadei în șah. Am fost flatată, nu mă așteptam. Și puteam să văd satisfacția pe chipul tatălui meu”, spune Alexandra. Ziarul era „Portland Tribune”, iar jurnaliștii de la acea publicație o ridicau în slăvi pe româncă datorită faptului că era singura persoană, din 1930 încoace, din Vancouver, care ajunge la Olimpiada de Șah. Nici performanța câștigării campionatului feminin din Statele Unite, din 2011, la numai 15 ani, nu trecuse neobservată. Una peste cealaltă, Alexandra devenise, prin muncă și victorii, una dintre cele mai iubite sportive din Canada.
Sunt interesată de acțiunile umanitare, dar mi-aș dori să încep și o afacere proprie. Mi-ar plăcea să deschid o școală de șah pentru copii Alexandra Botez, campioană șah Canada
Mănâncă românește, vorbește românește
Nu cunoaște limba română prea bine, iar în țară a fost doar de două ori. S-a născut în Dallas și s-a mutat, împreună cu familia, în Canada, atunci când avea patru ani: „Am crescut în Vancouver, iar în primii ani de viață am stat într-un complex de imigranți români”, spune șahista. Astfel a reușit să învețe câteva dintre tradițiile românești, limba română nefiind încă un obstacol pentru Alexandra: „Acasă se mai vorbește românește. Părinții, bunicii și străbunicii fiind, desigur, români. Îmi plac mult de tot mămăliga, perișoarele, sarmalele. Bunicii, care locuiesc cu noi, urmăresc ziarele românești online, iar tata se uită la meciurile din Liga I. Este mare fan Dinamo, se agită la fiecare eșec pe care îl au”, declară Alexandra. Cea mai bună prietena a acesteia este o româncă, tot șahistă și ea. De la Mălina știe despre Dracula, GuessWho și Reghecampf: „Ne-am cunoscut la clubul românesc de șah din cadrul bisericii și ne-am împrietenit instantaneu. Când suntem împreună, ascultăm muzică românească. E stelistă, se mai contrează din când în când cu tata. Un singur lucru știu din fotbalul românesc: există o rivalitate între Dinamo și Steaua, iar eu pic mereu la mijloc și încerc să îi conving să jucăm puțin șah și să ne liniștim”, râde fata de 18 ani.
Alexandra a luat toate titlurile la categoriile ei de vârstă și este pe poziția a patra la general în Canada
Majoretă și șahistă în liceu
Alexandra surprinde atunci când este întrebată cum au reacționat colegii ei în liceu atunci când au aflat că se află pe lista sportivilor care vor merge la Olimpiada de șah: „Mi-era frică de percepția celor din jur. Oamenii sunt răi și etichetează imediat. Foarte puțini oameni au știut că eu practic șahul în liceu, am avut un plan foarte bine stabilit și a mers de minune”, își începe ea povestirea. Alexandra a devenit membră și în echipa de majorete, echilibrând astfel balanța și evitând anumite răutăți ale colegilor. Dansa la meciurile echipei de baschet, iar seara se ducea la antrenamentele de șah. Consideră că viața ei ar fi fost cu totul alta dacă familia nu ar fi decis să emigreze în Canada și te întreabă, puțin jenată, dacă ar trebui să se simtă rușinată pentru felul în care gândește: „M-am gândit de multe ori la asta. Am ajuns la concluzia că nu știu cum ar fi fost viața mea dacă familia ar fi ales să rămână în România. Dar sunt sigură că nu aș fi fost la fel de fericită”, recunoaște Alexandra. Nu știi ce să îi spui, ești aproape sigur că are dreptate, dar îi ești recunoscător atunci când îți continuă povestirea și nu te întreabă cum crezi că ar fi putut ea, ca șahistă, să se dezvolte într-o țară care se chinuie de ani buni să introducă acest sport în școli, dar fără succes: „Probabil că și în România aș fi jucat șah. Dar nu știu câtă performanță aș fi putut să fac. Aș vrea să pot face un mic experiment, să trăiesc un an în țară și să văd cum ar fi fost dacă eram româncă nu doar cu numele, așa cum sunt acum”.
INFO
În urmă cu un an, prestigioasa facultate Stanford i-a oferit Alexandrei o bursă: „Sunt foarte norocoasă că am fost acceptată la una dintre primele cinci universități din lume”, a declarat aceasta. Va începe studiile în toamnă și speră să își găsească locul în societate în următorii patru ani. Va participa în continuare la competițiile de șah, iar în viitor vrea să își deschidă o școală în care să îi învețe pe toți copiii de șase ani să joace acest sport și să își învingă mamele, așa cum a făcut-o ea în urmă cu mai bine de 12 ani.
Alexandra Botez (foto stânga) a vizitat România de două ori, cu ocazia a două competiții de șah organizate în țară
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER